Cosmetică dentară

Orice tratament de cosmetizare a zâmbetului începe printr-o albire dentară. Pe lângă îmbătrânirea naturală, mai sunt și alți factori care contribuie la discromia danturii, pacientul observând că dinții nu mai sunt la fel de albi.

1. Fumatul;
2. Anumite alimente, cafeaua și ceaiul;
3. Unele medicamente care se eliberează cu sau fără rețetă, de exemplu tetraciclina și fierul.

Procedeul de albire a dinților este unul dintre cele mai solicitate tratamente în cosmetica dentară.

Acesta are ca scop albirea dinților fără a-i pune în pericol. Rezultatele procesului de albire sunt direct dependente de timpul de contact al agentului activ cu suprafețele dentare. Cu cât durata de contact este mai mare, cu atât gradul de albire va fi mai ridicat. Pe de altă parte, perioade mai lungi de timp pot accentua probabilitatea de apariție a sensibilității dentare.

O albire profesională în cabinet durează mult mai puțin și este mult mai eficientă decât un tratament ambulatoriu sau o rețetă bazată pe reguli de alimentație.

Această metodă de albire a dinților recurge la gelul concentrat pe bază de peroxid de hidrogen. Pentru a accelera procesul și pentru a mări eficacitatea gelului, se folosește o lumină specială sau, pentru unele sisteme de albire, laserul. Partea bună este că aceasta procedură poate fi efectuată de obicei într-o singură vizită la medicul stomatolog și rezultatul este imediat vizibil, pe când alte metode de albire nu dau rezultate abia după câteva săptămâni.

Efectul albirii profesionale poate dura de la câteva luni la câțiva ani, iar gradul de albire diferă de la o persoană la alta. De asemenea, menținerea efectului depinde de obiceiurile dumneavoastră alimentare, dacă sunteți fumător sau nu, și este de reținut că nu există soluții de albire a dinților care să asigure o schimbare permanentă a culorii sau care să prevină discromia ulterioară a danturii.

Există riscuri minore asociate cu albirea dinților. Cel mai comun efect secundar este creșterea sensibilității danturii. Această sensibilitate este totuși superficială și dispare odată cu încheierea tratamentului. Folosirea unei paste de dinți cu un conținut mai ridicat de fluor sau cu efect de atenuare a hipersensibilității dentare, sau a unul gel pe baza de fluor, vor face ca acest disconfort să dispară.

Un alt posibil efect secundar al procedurii de albire a danturii constă în iritația marginii gingivale dacă aceasta a intrat în contact cu subtanța de albit.

Motivele de îngrijorare ale pacienților când trebuie să decidă în favoarea procedurilor de albire se referă, în majoritatea lor, la efectele agenților activi asupra structurilor dentare, țesuturilor moi sau la nivel sistemic.

Albirea dinților este sigură în conditțile respectării protocoalelor corespunzătoare, lucru important de explicat paciențiilor, pe lângă prezentarea avantajelor și a riscurilor minime specifice fiecărei metode. Agenții de albire sunt disponibili în diferite concentrații, variind de la peroxid de carbamidă 10% la 38% peroxid de oxigen.

Agentul de albire se aplică pe dinții țintă ce sunt apoi expuși la această lumină pentru 15-20 minute, procedură repetată de 2-3 ori într-o perioadă de timp dată. Procedurile performate în cabinet prezintă avantaje: albirea apare mai rapid, nu este necesară complianța pacientului și facilitează concentrarea specifică a agentului de albire pe anumiți dinți, în cazurile în care se impune suplimentarea efectului pentru armonizarea cu nuanța dinților adiacenți.

Modificarea nuanței obținute nu trebuie evaluată imediat după finalizarea procesului de albire. Izolarea dinților provoacă dezhidratarea acestora ceea ce determină un aspect imediat mai alb. Dinții se pot deshidrata în 30 minute sau chiar mai puțin și necesită circa o oră pentru a-și câștiga umiditatea după restabilirea la normal a mediului intraoral. O evaluare reală se recomandă la 1-2 săptămâni după finalizarea tratamentului.